Ma tot foiesc in pantoful meu.Sunt saraca in somn.Ma droghez cu Roads-Portishead, un ritual fenomenal pe care il prestez cum prind momentul de un picior.Il iau frumusel si ii pun si lui un pantof si ascultam amandoi muzica pana cand iau tocul si mi'l infing in inima si apoi adorm.Nu vreau sa scriu aici, nu imi place dar azi ma simt singura.Nu m'a abandonat nimeni.Sunt singura pentru ca vreau.Pentru ca pot,adidas Torsion!
Sunt prea multe domle, sunt prea multe framantari in mine,pe mine, langa mine, prea multe ganduri, toate bulevardeaza in capul meu de parca este vreun nou mall inaugurat recent si s'au adunat toate ca de' acum e momentul.Luati'le de aici..LUATI'LEEE.
Nu vreau sa iti scriu ,nici tie, nici lui, nici ei.MIE.Eu sunt privilegiata azi.Sunt pe naiba!
Mai bine invoc niste somn si ne intalnim la anu,vad ca existi de un an in viata mea si nu am avut curajul sa iti povestesc nimic.Sunt egoista si tin in mine tot, crezand ca pot sa trec mai departe prin foc si para iar tu ma astepti sensibilos sa imi deschid aripioarele sa imi pun cei mai frumosi pantofi, eventual cei galbeni cu funda rosie, sa vin catre tine zbuciumata si sa imi deschid mintea varsand iluzii.
Ar fi prea tare sa fiu cea care scrie cate un post o data pe an si acel post sa nu spuna mai nimic,eventual sa fie totul un portativ cu note aglomerate si o cheia sol spanzurata de multitudinea ritmurilor nascute din prea multa confuzie.
Si azi vrei sa ma cunosti.Va trebui sa ma accepti.Extremista, pasionala, emotiva la puterea a doua...rea. Sa vedem ce putem schimba, ce putem reinventa.
Sunt hotarata sa te indragostesc de mine!
Buna dimineata!
